--&& the queen of broken hearts is the hardest to kill ;;

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Stelele cerului se irosiră din albastrele adâncuri şi legând frazele lor de argint , desfăşurară încă o dată pământului scriptura lor cea fără tâlc . Pârâul , copil nepăsător , gângurea povestea lui de munte şi înşira pe firele - i de apă luminile de sus . Céleste , privea tăcută cum apa îşi croia drumul cu o uşurinţă nebănuită şi dispărea după un şir de copaci mari . Era linişte în jurul ei , dar de fapt nu era . Totul era în contradictoriu de la un timp .
- Liniştea dinaintea furtunii , spuse cu glasu - i spart şi schiţă un mic zâmbet . Îşi ridică uşor picior gol , acoperit doar puţin de fusta de culoarea celui mai întunecat abis şi - şi trecu mâna prin părul lung , ce - i acoperea spatele gol . Era destul de târziu în noapte , şi chiar dacă era răcoare , nu o deranja că purta doar un sutien şi - o fustă . Oricum nu simţea frigul , având în vedere că însuşi sângele ei , era rece şi îngheţat . Se întinse pe iarbă , ochii ei , fixând cerul plin cu diamante .
După un timp , simţi o nouă prezenţă , dar nu se obosi să - şi ridice privirea , pentru a se uita cine e . Îşi trecu degetele prin iarba din jurul ei , rupând un fir , pe care începu să - l învârtă între degetele lungi şi albiciose . Unghiile ei , colorate în roşu , străluceau în lumina palidă a reginei nopţii moarte , care domnea pe cerul nesfârşit . Clipi de mai multe ori , ochii ei de un albastru inuman , urmărind o stea căzătoare . Se gândi o clipă la ce se spunea despre stelele căzătoare , apoi zâmbi scurt . Auzi paşii apropiindu - se de ea şi când se opri , se gândi că era în spatele ei .

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Ochii lui roşii au devenit înapoi căprui, la fel de reci ca şi el, aruncând trupul mort al tinerei pe jos. Pufni, enervat, trecându-şi mâna prin firele de păr şatene şi lungi, petrecându-şi limba peste buze, ştergând ultimile picături de sânge care se aflau pe ele. Privii cum sângele se chinuia să se mai verse din gâtul rupt al fetei şi rânji. Undeva, ceva îi striga în sinea lui că era un monstru, că acea fată nu-i făcuse nimic şi că el, totuşi, o morâse fără motiv. Îşi arcuieşte umerii, trecându-şi mâna prin firele de păr moi şi îşi închide ochii. Departe, lângă pârâu, îi putea simţii prezenţa. Se comporta ca o copilă. Era evidentă. Făcu doi paşi, calmi, zdrobind ţigara pe care i-o aprinse blondei şi goni, fără să se mai uite înapoi. Până dimineaţă, corpul va dispărea de acolo şi existenţa fetei va fi uitată. Se opreşte la zece metri în spatele şatenei oftând. Începe să păşească încet, fără grabă, până când ajunge în spatele ei.
- Aş putea atât de uşor să-ţi rup gâtul. şopteşte, aplecându-se în faţă până când ajunge în dreptul urechii ei.
Nu ştia de ce, dar nu se simţea în stare să o rănească fizic. Cel puţin, nu în acelaşi fel brutal î care îi rănea pe toţi din jurul lui. Ea era diferită. Pe ea, de atât de mult timp, nu şi-o mai scotea din cap. Era ceva în privirea ei care o făcea să nu poată fii uitată. Mârâii, trecându-şi limba peste colţii ieşiţi în evidenţă fără voia lui.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Ochii îi deveniră reci, iar chipul impenetrabil. Îl ascultă și cu greu se abținu să nu-i zică ceva. În schimb, începu să râdă, dar nimic din râsul ei, nu aducea a ceva uman. Dacă el alesese să fie un mosntru, și ea putea juca la fel de bine rolul unei cățele fără suflet.
-În care din visele tale cele mai frumoase, Ștefan? întrebă cu un ton rece, dar totuși ispititor. Nu putea spune cu siguranță că încă mai simțea ceva pentru el. Poate decât acea ură ce o făcuse să plece din Franța în acea noapte. Și totuși, deși trecuseră atâția ani, Franța, rămăsese neschimbată. Trase aer în piept, doar de formă, căci nu avea nevoie și se ridică de jos într-o secundă, părunl fluturându-i încetișor pe umerii goi. Se întoarse la fel de rapid spre el și se abținu să nu-idemonstreze că nu mai vorba cu acea fetiță prostuță pe care o cunoscuse cu sute de ani în urmă.
-Ar fi bine să lași visele deoparte. Nu fac bine conștiinței. Și un vampir nebun, nu e un lucru bun de lăudat, rosti, apoi îi întoarse spatele și își luă cămășuța albă de jos, îmbrăcând-o. Își închise lent nasturii, lăsându-i pe primii deschiși.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Râsul ei, până şi râsul ei se schimbase. Mârâi, enervat la culme că a găsit un cretin suficient de idiot să o facă să ajungă aşa. Se ridică, ascultându-i cuvintele. Îşi îndreaptă spatele încet, trecându-şi limba peste buze. Se întoarce cu spatele ei, ca şi cum ar fi fost prima dată când a văzut-o aşa.
Cel în care tu eşti om, şi eu sunt cu câteva sute de ani mai tânăr. şopteşte el, ridicându-şi umerii încet, fără să îi mai pese de mişcările pe care tânăra le făcea în spatele lui.
Ar fi putut să o pună să se întoarcă în Franţa. Locul acesta era oribil. Era un loc în care ea nu avea ce să caute. Cât de nemuritoare era, tot era în pericol. Este mult mai groaznic să îi vezi murind pe toţi cei pe care îi iubeşti decât să mori. Ea nu ştia asta. Părinţii ei au murit când ea era mică. Ea nu ştia nimic. Îşi trece mâna prin păr din nou, ascultându-i cuvintele.
Nu eram deja nebun? Nu mai ţin minte exact. Parcă tu mă făcuseşi nebun de câteva ori. spune pe un ton gânditor, amintindu-şi de zilele în care era cu totul altcineva, în Franţa. Nu era ca şi acum, o faţă în mulţime. Atunci era moştenitorul averii unui conte, apoi el însuşi devenise Contele de Nobili. Era o lume diferită. Tânjea să se întoarcă în acea lume.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Își dădu părul pe spate și clipi de câteva ori, aranjându-și fustița. Privi absentă apa întunecată, amintindu-și de zilele în care mai era om. Păreau atât de departe, acum. Zâmbi sec, auzindu-l, dar nu se întoarse.
-A fost dorința ta cea mai mare, nu? Să mă omori, exact ca pe acea fată. Sau să mă faci să dispar accidental, asemeni surorii tale, zise cu răceală. Atingea un subiect delicat, dar nu-i păsa. Dacp el se putea comporta așa cu ea, nici ea nu va mai ține cont de lucrurile ce-l deranjează. Se întoarse pe călcâie și păși spre ea cu pași mici, atingându-i umerii cu brațele, exact așa cum obișnuia să facă pe vremuri.
-Îmi pare rău, amour. Trebuia să o faci acum multă vreme, îi șopti la ureche și îl împinse, trecând pe lângă el. O briză puternică de aer îi atinse trupul, purtând în aer parfumul dulce-acrișor ce-i acoperea trupul. Același ce începuse să-l folosească la îndemnul lui.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Îi ascultă cuvintele şi mârâie, întorcându-se către copacul din stânga sa, lovind cu pumnul în el. Mâna sa trecu prin lemnul bătrân de zece de ani. Stefan şuieră, fără să se întoarcă către şatenă. Dacă ar fi fost oricine altcineva înafară de ea, nu ştia de ce era în stare. Dar în faţa ei nu putea să facă nimic.
- Preferam să te omor decât să te văd un... făcu o pauză. Îşi umezeşte buzele, rânjind. Cum mi-ai spus? Un monstru? adăugă după câteva secunde, trecându-şi mâna prin păr.
Céleste nu ştia nimic din povestea cu sora lui înafără de zvonurile care încă pătau istoria familiei sale. Nu ştia că ea era o copie fidelă a fetei pe care o omorâse cu sânge rece. Ea nu ştia felul în care Rebecca se uita la el, acceptându-şi soarta. Ea nu ştia nimic din toate acestea. Tu eşti adevăratul moştenitor de Nobili, Stefan. Cuvintele îi răsunau atât de bine în minte încât i se părea că ea i le spusese acum două clipe. Iar şatena nu ştia nimic din toate astea. Ea nu ar fi aflat niciodată, şi nu l-ar fi crezut acum. Nici măcar văzându-i amintirile nu l-ar fi crezut. Îi simte mirosul dulce acrişor trecând pe lângă el şi pufni în râs. Înt-run râs, primul din zeci de ani, sincer.
- Miroşi adorabil. spune el, rânjind, fără să poată fii mişcat de către puterea ei.
Era nimic în comparaţie cu el. O priveşte cum trece pe lângă el şi îşi pune mâna în sacou, scoţând ţigările şi bricheta. Era un miros dulce amărui, de cireşe şi tutun. Unul dintre sortimentele pe care ea le alesese în ziua în care s-au întâlnit.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Încercă să se calmeze. Nu avea niciun rost să se enerveze, nu când nu se hrănise de atâtea zile, iartrupul îi era slăbit. Dacă ar fi știut elcă singurele dăți când se hrănea, era atunci când fratele ei îi aducea sânge de la spital, probabil ar fi disprețuit-o și mai tare. Îl privi cu răceală.
-Nu mă compara pe mine cu tine, Ștefan! Nu ai niciun drept să faci asta, nu după ce m-ai lăsat să plec și nu ți-a păsat deloc de mine, mârâi și trase aer în piept și se rezemă de trunchiul unui copac, privind cerul negru al nopții. Închise ochii, vrând ca totul să dispară.
-Ce pot să spun. Îmi plac țigările, îi răspunse ea atacului și îi zâmbi cu răceală, analizându-i chipul. Își trecu limba peste buzele roșii, apoi se îndreptă spre el. Se opri în fața acestuia, când trupurile aproape li se lipiră. Îl privi în ochi și își puse palmele pe pieptul lui, strângându-i cămașa în pumni.
-Ce te deranjează, Ștefan? Că nu ai avut destul timp să mă omori? întrebă și își trecu unghiile peste pieptul lui, apăsând intenționat.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Surâde amar când aceasta îi spune acele cuvinte. Era ca şi cum ea se juca cu focul. Amândoi ştiau extrem de bine că ea nu era la capacitate maximă. Nici măcar pe aproape. Iar el... El era un ucigaş. Oftează, lăsându-şi capul în jos, ascultându-i remarca despre ţigările sale. Aruncă mucul pe jos, zdrăbindu-l cu vârful pantofului. Se uită la ea şi îi zâmbeşte, obervând cât de tare se apropie de el.
- E greu să renunţi la un fel bun de tutun. îi spune pe un ton sincer. Nu era amintirea ei care îl lega de ţigări. Putea să nu aibă nimic în comun cu ea, şti tot îşi aducea aminte de ea.
Îşi trece mâna pe după talia ei, simuncind-o spre el. O lipeşte de el, simţindu-i unghiile apăsându-i pielea. Zâmbeşte, adică mai mult rânjeşte, uitându-se la ochii ei albaştri, dându-şi părul din ochi cu o mişcare a capului, apoi îşi întoarce privirea către el.
Mă deranjează, Celeste. Mă deranjează că acum nu mai am cum să te omor ca să te scutesc de prostia asta de infinitate. îi spune, uitându-se adânc în ochii ei. Era pentru prima dată în câteva sute de ani, complet sincer, fără să ocolească adevărul crud. Dacă îl ocolea cu ea, nu mai putea să scape de asta. Nu există o viaţă eternă fericită.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Scoase un sunet lipsit devlagă,ce aducea ușor a geamăt și îl privește în ochi, punându-și palmele pe spatele lui. Strânse degetele, într-un început de pumn, doar că unghiile i se opresc în omoplații lui. Cumva, o deranja că acea cămașă stupidă o împiedica să-i simtă pielea rece.
-Eu am ales nemurirea. Aveam de ales între a-mi pierde fratele, după ce te-am pierdut pe tine și a trăit veșnic alături de el. Ivan nu avea de gând să rămână cu mine, căci știa că nu s-ar fi putut controla, fiind nou-născut. Așa că l-am obligat să mă transforme, zise pe un ton ceva mai cald, apoi îi dădu brusc drumul și se trase din brațele lui, dându-și seama că în ritmul acesta va face ceva ce va regreta cu siguranță. Mai ales când el va dispărea din nou. Își dădu părul de pe chip, făcându-și astfel de lucru, căci nu mai dorea să să se apropie atât de mult de el. Ridică privirea spre cer, iar ochii ei, urmăriră câteva clipe scurte o stea căzătoare. Nu-și dori nimic, căci nu știa ce dorință ar fi avut.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Surâde uşor când o aude cum cum scoate un geamăt scurt. Nu era chiar un geamăt, dar nici departe nu era. Îi simte mâinile pe omoplaţi şi zâmbeşte către ea, trecându-şi limba peste buze încet, ascultându-i cuvintele pe jumătate. Mârâie când îşi dă seama că Ivan era de vină. Îi dă drumul, să plece, pentru că era plin de nervi.
- Sunteţi doi proşti amândoi. În special el. mârâie, încruntându-se către ea. Îi urmăreşte privirea cum se ridică către cer.
Ştia că nu au ce dorinţă să-şi pună. Îşi lasă capul în jos, simţindu-şi bărbia lipită de claviculă. În buzunarul sacoului, pachetul de ţigări îl tenta să păcătuiască încă odată. Şi încă o dată. Din nou şi din nou, la eternitate. Şi avea o eternitate în faţă. Se uită la ea, apoi îşi întoarce privirea către cer. Îşi scoate pachetul de ţigări din buzunar şi îşi aprinde una, uitându-se apoi spre ea, scoţând primul fum sub formă de cer. Ei îi plăcea asta. Sau lui Rebecca? Nu mai ţinea minte. Îl enerva asta. Mârâi, simţindu-se obosit, deşi ştia că nu putea să fie obosit. Fiind aşa nu avea cum să simtă nimic înafară de o foame continuă. Îşi muşcă buza, simţind sângele izbugnind brusc să curgă. Îl linge de pe buză, ducându-şi mâna la bărbir, ştergând câteva picături. Se uită la felul în care acesta se prelinge pe degetele sale oarecum scârbit de ceea ce era.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Se simte rău, prima dată după atâția ani în care a sperat că vascăpa de proastele instincte omenești. Strâmbă din nas, dorindu-și catoate acesteasă dispară. Prefera mai bine un monstru fără suflet,decât un om slab, ce era rănit la orice. O aflase pe pieleaei. Și s întrebă, ce ar fi făcut dacă i-ar fi spus că, pe când era încă om, era să moară? S-ar fi bucurat, evident, având în vedere reația pe care a avut-o și acum.
-O spui tu? Sub ce drept? întrebă cu răceală în glas și își coborâ privirea spre el, catadicsindu-l cu o privirea ostilă. Probabil, dacă nu l-ar fi urât, și-ar fi imaginat această întâlnire altfel. Dar era imposibil. Se schimbase atâtde mult, de parcă plecarea ei făcuse asta. Își scutură capul. "Să nu te gândești nici măcar o clipă că este vina ta !", gândi și trase aer în piept, apoi îl privi hotărâtă.
-Ce spun eu, este că ar fi mai bine să accepți totul. Nu prea ai ce face, rosti apoi îi întoarse spatele și se îndreptă spre copaci,pentru a pleca. Își dădu părul pe spate, fără să-i mai arunce vreo privirea. NU voia asta, și nici nu putea.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Îşi umezeşte buzele, trecându-şi mâna prin firele de păr şatene, aşezându-se apoi pe jos în iarbă, fără să îi mai pese de ce i-ar putea spune fata. Oftează, eelativ enervant că nu era în stare să asculte şi părerea altora. Mereu a fost aşa. Povestea pe care o ascultase prima dată o va crede până la sfârşit. Îi ascultă următoarele cuvinte şi mârârie, enervat.
- Fii tu sigură că am acceptat totul. spune, luând un fum de ţigară şi expirându-l lent, trecându-şi apoi limba peste buze scurt. Dar nu garantez că lui Ivan o să-i fie foarte bine când o să-l văd prima dată. adaugă pe un ton şoptit.
Ştia că ea îl auzise. Nu se va duce să-l caute. Nu avea chef să ştie toată ce probleme existenţionale are el. Dar totuşi, dacă va ajunge să se întâlnească vreodată cu el, nu putea garanta pentru siguranţa idiotului. Şi era nou-născut. Ai fi spus că şi când nu eşti în stare de nimic, tot te gândeşti să nu-ţi aduci sora mai mică în aceiaşi stare deplorabilă în care erai şi tu. Aparent, el gândea altfel.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Îl aude extrem de bine, deși și-ar fi dorit să nu o facă. Se opri în loc și se întrebă dacă i-ar fi părut bine, aflând că înainte de ao transforma, fusese pe moarte. Își imagina ce ar fi spus. Știa că i-ar fi zis că ar fi fost mai bine dacă ar fi murit, decât să ajungă așa. Și asta îi făcea mai mult rău, decât schimbarea lui.
-Nu e vina lui că nu am vrut să mor, zise încet, deși era imposibil ca el să nu o audă, apoi își înfrână dorința de a se întoarce să-l privească. Dacă ar fi făcut-o, nu ți-ar mai fi stăpânit lacrimile, și prefera să moară decât ca el să o vadă plângând.
-La revedere, Ștefan, rosti cu tonul dulce și cald,pecare-l avea cu sute de ani în urmă, apoi se pierdu printre copaci. Se opri când ajunse aproape de conacul părăsit și se așeză pe banca veche din spatele lui, privind absentă cerul.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

E numai vina lui că te-a ascultat, mârâi el, imediat după ce aceasta îşi termină cuvintele.
Ştia că nu se va întoarce cu faţa la el. Stătea să plângă şi dacă s-ar fi uitat în ochii lui, dacă ar fi citit acel sentiment de neputinţă care se reflecta atât de evident în ei, ar fi izbugnit în lacrimi. Îşi aude numele şi tresare, uitându-se după ea. Îşi trece mâinile prin păr, înjurând şi lovind tot ce se găsea în jurul lui când aceasta era suficient de departe pentru a nu fi în niciun pericol. Se întoarce brusc pe călcâie, uitându-se la copacii prin care ea se evaporase. Brusc, avea de gând să fie mai rău decât a fost în întreaga lui existenţă. Şi va face asta prin a-i păsa. Pentru că ea ura ca lui să îi pese şi ea să facă pe indiferenta. Îşi luă avânt, săltându-se pe o creangă de copac. Ştia unde se duse. Mereu era atât de evidentă. Sări din creangă în creangă până când ajunse la câteva sute de metrii de conacul părăsit. Sare jos din copac fără niciun zgomot. O luă la fugă şi se orpeşte în faţa ei. Nu spune nimic, doar îşi aprinde o ţigară, aşezându-se la câţiva paşi de ea, sprijinit de perete. Îşi aducea aminte că a mai stat odată aşa, tot cu ea. Ştia şi când, dar nu avea de gând să refacă fiecare cuvânt în parte.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Simți ca un șoc, lacrimile cei alunecă pe obrajii atât de palizi, dar nu le lasă să-și termine drumul, ci le șterge, înainte ca acestea să-i ajungă la bărbie. Zâmbi cu ironie, gândindu-se că ultima oară plânsese în noaptea aceea nenorocită ce pornise toată acea vrajbă între ei doi. Înghite în sec, dându-și seama cât de umane îi erau reacțiile, chiar și acum, după ce trecuse atâta vreme de când nu mai avea suflet. Îl auzi cu mult înainte să-l vadă. Se întrebă ce mai voia? Ce reproșuri mai avea să-i facă? Nu-și putea da seama. Închise ochii, pentru a face roșeața din ei să dispară,deși fără folos, căci tot se observa că plânsese și continuă să privească țintă cerul, chiar și când el se opri în fața ei, rezemându-se de perete. Își aprinse o țigare, iar șatena putu să vadă în fața ochilor, aceeași scenă, petrecută cu sute de ani în urmă, când el o întreba dacă dorea să-i fie logodnică. În schimb de această dată, nici vorbă de așa ceva.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Ştia că îl auzise încă dinainte să îl vadă. Era şi normal. Se aşează mai bine rezemat de perete, pufăind relaxat din ţigară, gândindu-se la cuvintele exacte pe care i le spuse în acea seară. se enervă că nu şi le aducea aminte, pentru că trebuia să şi le aducă aminte. Trebuia să o enerveze, să o facă să plângă, să îşi dea seama cât de bine ar fi fost să moară decât să trăiască aceste clipe. Îşi umezeşte buzele, gândindu-se că nici ea nu avea cum să îşi aducă aminte mai bine pentru el. Tot ce făcuse în seara aia a fost doar o absurdă aberaţie şi derivare de la plan Îi zâmbeşte, întorcându-şi chipul spre ea.
Ştii, mă gândeam... începe el, pentru că aşa începuse şi atunci. Pufăie de câteva ori din ţigară, ca şi atunci, făcând câteva cercuri din fumul alb. Ce-ar fi dacă te-ai căsători cu mine? spune, şi se uită la ea, cu aceiaşi privire ca şi atunci, pe care şi-o amintea atât de bine, văzând-o în reflexia ochilor ei şi atunci inumani

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Își amintea cuvintele lui de atunci cu atâta perfecțiune, încât ai fi zis că totul s-a întâmplat cu doar câteva minute în urmă. Era ciudat cum ființele umane, păstrau amintiri fericite, rememorându-le în vremurile grele, doar pentru aș provoca și mai mult rău. Putea spune la fel și despre ea. Tresare când îi aude vocea și întoarce privirea spre el, privindu-l cu ochii mijiți. Avea un sentiment nu tocmai bun. Se ridică, și în clipa în care Stafan îi pune aceeași întrebare, încremenește. Simte cum pământul se clatină cu ea, deși trupul îi rămâne perfect drept. Avanjatul de a fi vampir. Apare în fața lui și înainte să-și dea seama, palma i se lipește cu putere de obrazul lui, zgomotul reverberând în jur.
-Să te ia dracu, reuși să rostească, deși glasul îi tremura. Se abținea cu greu să nu plângă. Îi întoarse spatele vrând să plece.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

O urmăreşte cu privirea când se ridică şi vine către el. Analizează felul în care ar fi vrut să se poată prăbuşi la pământ. Nu schiţează niciun gest. Era de piatră acum. Ar fi vrut să nu fie aşa, dar va avea grijă să o doară. Nu ştia de ce voia să se răzbune aşa pe ea. Probabil pentru că voia să se simtă mai bine după ce l-a părăsit în acea noapte. Îşi trece mâna prin păr, fără să aibă nicio schimbare atunci când palma ei îi loveşte obrazul. Se uită la ea cum se întoarce, stând să plângă.
Strici povestea. Data trecută nu m-ai plesnit. spune el, punându-ş mâinile pe talia ei, trăgând-o mai aproape de el, lipindu-i spatele se pieptul său. Ştia că în câteva clipe va plânge. Avea atât de multe rămăşiţe umane în ea. Era, în continuare, mult prea emotivă, nu-şi gândea acţiunile şi nu avea bună-voinţa de a-şi cere scuze atunci când trebuie. Asta o va face să sufere mult prea mult.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Nu apucă nici doi pași să facă, fiindcă el o trage înapoi, lipindu-i trupul de-al său. Închide ochii, încercând să nu-și iasă din fire. Nu-l înțelegea deloc. De ce făcea asta? De ce nu înțelegea că dacă nu pleca atunci putea fi ucisă chiar de el?
-Îți face extrem de multă plăcere să mă vezi așa, nu? întrebă și parcă la comandă își recăpătă calmul și farmecul de odinioară. Voia să joace dur. Era ok pentru ea. Îi putea face jocul oricât de mult dorea. Dacă el nu știa ceva, era faptul că nu doar personalitatea lui se schimbase, ci și a ei.
-Mă scuzi. Nu ți-am răspuns la întrebare, rosti după câteva clipe și în glasul ei se putea simți zâmbetul ce-i împovăra chipul. Își trecu degetele prin părul lung, știind că șuvițe șatene îi mângâiau lui chipul și își întoarse doar puțin capul spre chipul lui.
-Mi-ar plăcea, răspunse, folosind aceleași cuvinte ca atunci. Se roti, stând acum cu fața la ei, și îi aranjă ușor gulerul cămășii. Îl privi în ochi, păstrându-și zâmbetul seducător pe chip. Parcă nu mai era ea. Nici măcar urmele plânsului nu se mai vedeau. Își linse buzele roșiatice, și dintr-odată simți nevoia de a âna. Pentru prima oară după atâta vreme.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Îi ascultă întrebarea şi zâmbeşte. Se apleacă spre urechea ei, zâmbind. Îşi trece limba peste buze uşor, cu acelaşi rânjet prostesc pe faţă. Nu mi-a plăcut niciodată să te văd suferind, amour. îi şopteşte, ştiind că s-a prins de jocul lui şi că va juca înapoi dur.
Îi plăcea când făcea asta. Îşi trece mâna prin firele ei de păr, simţindu-i mirosul care îi trezea atât de multe amintiri încât ceilalţi optsute de ani păreau seci. Ar fi vrut să o întoarcă şi să o sărute. Să o sărute aşa cum nu a făcut în seara în care ea a plecat. Să îi arate ce poate pierde şi ce poate avea. Ar fi trăit lângă ea, în umbră, pentru totdeauna. Nu i s-ar fi întâmplat nimic. Şi eternitatea care urma pentru el ar fi fost nimic fără ea. Şi ea ar fi înţeles şi nu şi-ar fi făcut griji. Ea era, probabil, singua femeie pe care a iubit-o n felul acela. Însă ea a ales să fie nesuferită. A ales să se joace prosteşte într-o lume care nu era a ei.
Îi ascultă răspunsul şi răsuflă uşurat, înconjurându-i mai bine talia cu mâinile, ca un păianjen, ca şi cum nu ar fi vrut să-i dea drumul niciodată. Citeşte în ochii ei felul în care îi era foame. Îşi pune mâinile la gulerul cămăşii, îşi desface cravata şi primii doi nasturi zâmbind.
Ia. Ştiu că mori de foame. îi spune, apoi afişează un zâmbet cald şi blând, ca şi cum ar fi fost o altă persoană.

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Șoaptele lui îi provoacă fiori pe șora spinării. Înghite în sec, abținându-și impulsurile ciudate, ce parcă se trezeau abia atunci la viață și îl privi în ochi. Rămase pe loc, analizându-l atentă, ușor curioasă când începu să-și desfacă nasturii de la cămașă și cravata. Dacă i-ar fi spus, ar fi făcut-o ea. Își ridică privirea spre chipul lui, scepticismul citindu-i-se pe față. Nu-l mai recunoștea, nu cu acel ton și acel chip blând pe care-l avea acum. Dar ceva, în interiorul ei se dărâmă odată cu brusca lui schimbare de atitudine. L-ar fi vrut așa mereu, căci era conștientă că odată cu el, chiar ea însăși se va schimba. Îi atinse pieptul cu palmele.
-De ce faci asta? întrebă cu glas domol fărăsă-și ia o clipă ochii de la el. Voia să știe ce implica această schimbare a lui, la ce alte chinuri psihice avea să o supună după asta. Căci îl cunoștea. Și știa că nimic la el nu e cu un scop.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Îi ascultă întrebarea şi îşi pune o mână peste a ei, strângând-o. Trebuia să facă asta. Nu era de dragul ei. Era de dragul lui. Îi fusese dor de ea, şti trebuia să admită asta. Îl enerva că trebuia să simtă ceva pentru ea. Nu ar fi putut să stea departe de ea? Nu. A trebuit să se bage unde nu avea ce căuta.
De ce? o întrebă, ca să se asigure, trecându-şi mâna liberă prin firele de păr şatene. Pentru că pot. Pentru că vreau. Pentru că imediat o să cazi din picioare. înşiră el o serie de motive, care nu erau adevărate întru totul. Avea alt motiv. Îşi limba peste buze, uitându-se la ea cu un zâmbet dulce pe buze. Afişează un zâmbet dulce, trecându-şi mâna peste spatele ei, continuând să o ţină aproape. Oricum nu avea nicio şansă să scape de el. Ar fi putut să continue să o ţină aproape de el şi dacă ea nu ar fi vrut. Era atât de slăbită îcât abia îşi folosea puterile.
Haide. spune el, făcându-i cu ochiul

Vampire Posts : 51 Join date : 2012-08-01

Îl ascultă cu atenție, dar nu face nimic. Voia răspunsuri concrete. Nu ca acelea. Voia să știe adevăratul motiv din spatele bunătății lui bruște. Îi cuprinse chipul cu palmele, și-l privi țintă în ochi.
-De ce Stefan? Vreau adevăratul motiv. Că vrei și că poți nu e deloc o noutate. Dar că abia mă țin pe picioare? Aș putea la fel de bine să vânez, zise și înghiți în sec când o lipi mai tare de el. Cât de greu i-ar fi fost să recunoască faptul că îi dusese dorul? Nu foarte. I-ar fi spus-o și lui, doar dacă nu ar fi avut acea atitudine batjocoritoare la adresa ei pe care o avea de ceva timp. Dar așa, nu avea de gând să-i arate niciun pic faptul că încă îl mai iubește. Nu până nu avea de gând să se schimbe. Clătină din cap, păstrându-și hotărârea. Voia răspunsuri înainte de tot.

Vampire Posts : 48 Join date : 2012-08-01

Îi ascultă cuvintele şi deabia se abţine să nu pufnească în râs. Motivul adevărat? Nu avea unul. Îi era, oarecum, milă de starea în care se afla. Nu supravieţuise în toţi aceşti ani doar cu puţinul sânge pe care fratele ei i-l aducea.O priveşte părstrându-şi determinarea pe care o avusese iniţial. Ştia că nu o va covinge decât dacă îi va spune. Şi ce-i va spune? "Pentru că te iubesc"? Nu-l va crede. A fost atât de crud cu ea acum câteva clipe încât nu îl va crede. Oftează.
Dacă ţi-aş spune nu m-ai crede. rosteşte uitându-se adânc în ochii ei.
Se gândi de căte ori a omorât pe cineva pentru simplul motiv că avea ochii albaştri. Se gândi ce fel de monstru a creat ea, cu personalitatea ei. Se gândi, abstract, la cum ar fi fost totul fără ea. Ar fi fost sec şi plictisitor şi monoton şi cerul nu i s-ar părea atât de palid în cele mai senine zile şi zâmbetele unei fete i s-ar părea tot timplu reale, nu nişte minciuni în comparaţie cu cele pe care le primise de la ea. Îşi trece mâna peste chipul ei, conturându-l încet cu degetul.
Când am făcust asta ultima dată... Erai caldă. Şi zâmbeai. Şi roşeai. spune, afişând un zâmbet către ea, simţind o briză uşoară lovindu-l în faţă.